Forme de guvernământ

Modalitatea de organizare a puterii în stat, precum şi competenţa organelor supreme ale statului şi modul de formare a acestora reprezintă forma de guvernământ a unui stat. Formele de guvernământ întâlnite în zilele noastre sunt:
• Monarhia-este forma de guvernământ în care puterea supremă este deţinută de o singură persoană care ocupă tronul, ales pe viaţă sau ocupându-şi tronul prin succesiune familială.
• Republica-este forma de guvernământ în care puterea este deţinută de un organ colegial, ales pe o perioadă de timp limitată.
În zilele noastre, democraţia a ajuns inclusiv în unele monarhii(precum Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Regatul Olandei, Regatul Norvegiei, Japonia), încât statul funcţionează nu numai statal, ci şi guvernamental, reprezentând cu aproximaţie modelul unei republici “ideale”. Spre deosebire de acestea, există şi ţări în care modul de exercitare a puterii în stat de către o singură persoană le face asemănătoare unei monarhii absolutiste(un bun exemplu este URSS-ul, urmat de repulicile populare din Europa de Est şi Asia, în perioada cortinei de fier, republicile bananiere).
Într-o republică, puterea aparţine în mod democratic poporului, acceptând să fie conduşi de un organ legislativ ales de ei prin vot, pe o perioadă de timp limitată de 4-5 ani. În cadrul regimurilor democratice republicane, raportul dintre insitutiile legislative şi executive s-au structurat în moduri diferite, îndeosebi ca urmare a diferenţelor în aplicarea principiului separaţiei puterilor în stat. Se disting astfel 3 mari sisteme de guvernământ: parlamentar, prezidenţial şi semiprezidenţial.

Sistemul parlamentar

Reprezintă sistemul în care guvernul are nevoie de încrederea parlamentului pentru a guverna, demisia fiind soluţia în cazul în care acesta îşi pierde încrederea poporului. Executivul este divizat: şeful statului (are puteri limitate, cu caracter mai mult simbolic), prim-ministrul(exercită puterea executivă împreună cu guvernul). Marea Britanie este modelul perfect de republică “ideala”, ea neavând o constituţie, ci conducându-se după o colecţie de legi şi după aşa-numitele precedente faptice.Cea mai importantă instituţie britanică este Parlamentul, care votează legile şi aprobă bugetul, dar exercită şi un control permanent asupra puterii executive. Partidele care se succed la conducerea ţării: Partidul Conservator şi Partidul Laburist.

Sistemul prezidential

Preşedintele este cheia acestui sistem. Este concomitent şef al statului şi al guvernului, comandant al forţelor armate şi cel care dirijează politica externă. El este ales prin vot universal de către membrii unui Colegiu Electoral, aleşi la rândul lor la nivelul fiecărui .  sistemul politic, evoluat de la o guvernare pe Congres(parlament, bilaterală) la pe Preşedinte. Sistemul politic este bipartid. Partidul Democratic doreşte o are centralizare statului materie, iar Republicanii favorabili unei descentralizări statului liberei iniţiative private. Preşedinţi democraţi au fost: John F.Kennedy, Lyndon B.Johnson, Jimmy Carter, Bill Clinton. Preşedinţi republicani: Richard Nixon, Ronald Reagan, George Bush  

Sistemul semiprezidenţial

În Franţa, constituţia din 1946 a restabilit un regim parlamentar clasic, care este constatat predominant Adunării Naţionale asupra puterii executive. Astfel,poporul francez, care suferise umeroase instabilităţi la nivelul guvernelor(25 de guverne schimbate în 12 ani) au decis că este necesară schimbarea constituţiei, fapt ce a dus la Constituţia din 1958 şi la instaurarea unui regim prezidential, în frunte cu de Gaulle(1958-1968). În timpul acestui regim, Franţa este implicate într-un conflict important cu Algeria(1962), iese din organizaţia NATO şi începe o colaborare cu Germania.