Prin conceptul de “globalizare” se poate înţelege procesul de extindere a unor fenomene de diferită natură(socială, politică, economică, etc) la nivelul întregii planete. Una dintre consecinţele majore ale globalizării o reprezintă accesul rapid al oamenilor la progresele ştiinţifice ,tehnologice şi informaţionale realizate în orice parte a planetei. Globalizarea informaţiilor presupune perceperea aproape instantanee a oricărui fenomen petrecut oriunde pe planeta noastră. În acest mod, societatea omenească are din ce în ce mai mult caracterul unui “întreg”, ceea ce măreşte foarte mult solidaritatea şi conştiinţa ei de ansamblu.
Domeniile majore ale globalizării se referă la:
• Globalizarea informaţiilor (facilitată de dezvoltarea mijloacelor de informare în masă: televiziune, radio, telefonie, internet);
• Globalizarea schimbului de produse şi servicii (materii prime, produse agroalimentare, transporturi, turism);
• Globalizarea circulaţiei oamenilor;
• Globalizarea valorilor culturale;
• Globalizarea unor anumite caracteristici ale societăţii, precum ideologii, concepţii sau idei;
• Globalizarea limbii engleze ca şi limbă de circulaţie internaţională.

Din punct de vedere economic, prin globalizare se înţelege frecvent o piaţă unică, în care produsele economiei de piaţă sunt repartizate şi vândute altor regiuni şi ţări, mărind astfel dependenţa ţărilor subdezvoltate de cele dezvoltate. Un element important îl constituie schimbul mondial de valori şi bunuri, adică relaţiile economice internaţionale.
Concentrarea întreprinderilor s-a accelerat progresiv în ultima jumătate de secol. Marile întreprinderi investesc masiv în alte ţări, devenind astfel multinaţionale.
În ultimele decenii, dezvoltarea unei economii globale presupune:
• Dependenţa accentuată a economiilor naţionale faţă de schimburile comerciale internaţionale;
• Apariţia unor probleme de natură globală, care nu pot fi controlate la nivelul economiilor naţionale, ci doar prin cooperarea dintre state (echilibrul ecologic, explozia demografică, subdezvoltarea,etc).
Ceea ce face posibilă globalizarea este dezvoltarea sistemelor de transport şi comunicaţii, concomitent cu scăderea costului acestora. Principalul liant al procesului îl constituie companiile multinaţionale.

Privind lucrurile şi din direcţia opusă, globalizarea are şi câteva aspecte negative care merită luate în considerare. Tendinţa de unificare şi de creare a unui “intreg” duce la scăderea diversităţii, la inhibarea anumitor culturi sau moduri de gândire, sau mai bine zis la uniformizarea tuturor valenţelor culturale. Înainte de orice, oamenii trebuie să îşi păstreze originalitatea, pentru că doar printr-o gândire ieşită din tipare se nasc marile idei care pot contribui la schimbarea în bine a societăţii umane.
Comunicarea ne permite accesul la diverse culturi, îmbogăţindu-ne astfel cunoştinţele generale. Totodată, este bine să preluăm ceea ce este bun şi folositor ,şi să acţionăm împreună pentru combaterea pericolelor care ne pândesc planeta. Poluarea excesivă, malnutriţia, crimele, defrişările, toate acestea sunt probleme care omul le poate rezolva în timp, dacă decide să acţioneze la timp, fără a aştepta ajutorul generaţiilor viitoare. Istoria ne-a arătat în nenumărate moduri cum să trecem peste impasuri. Tot ceea ce avem noi de făcut este să ascultăm vocea trecutului pentru a evolua în viitor! Punţile de comunicare şi evoluţie au fost create. Depinde de noi cum vom evolua în continuare. 

Aşadar, globalizarea este un proces de creare şi dezvoltare a unui sistem financiar şi informaţional unic, care cuprinde întreaga lume şi este legat de accesul absolut la informaţie şi de circulaţia rapidă a capitalului. În fond, globalizarea constituie cel mai înalt nivel al integrării, care a început de la marile descoperiri geografice încoace.