Participarea României la Primul război mondial a adus, după 1917, Vrancea, spațiu românesc dintre Siret și crestele din preajma curburii Carpaților Răsăriteni, descris de Iorga ca "o imagine în mic a României Mari", în centrul atenției lumii prin dramaticul, eroicul și sublimul efort al Armatei Române, etalat în încleștarea cu un dușman ce urmărea ștergerea României de pe harta Europei.

Atunci, în numele și pentru libertatea țării, pentru îndeplinirea sacrului drept de reîntregire a neamului, la Soveja și Câmpuri, la Panciu și Străoane, la Muncelu și Varnița, la Mărăști, la Doaga și Mărășești, mii de soldați și ofițeri, prinși în hora de foc și moarte a bătăliilor crâncene, au frământat cu sângele și sudoarea lor lutul țării, ridicând pe aliniamentul Zboina Neagră — Valea Siretului stavilă de netrecut în fața dușmanului, în ciuda faptului că la finele anului 1916 Focșani căzuse sub ocupația germană.

Vrancea era scindată la momentul respectiv în două părți administrative. Una cu o prefectură la Focșani avea în subordine 50 de comune aflate sub ocupația germană, iar o alta la Sascut, ce administra cele 30 de comune neocupate de trupele inamice.
Condensând pe câmpiile Vrancei întregul timp al devenirii noastre cuprins între trecut și viitor, eroismul ostașilor români a culminat cu victoria obținută pe câmpiile Mărășeștilor la 6 august 1917, "ce a pregătit fără tăgadă" , spunea istoricul ieșean Vasile Russu, terenul pentru realizarea României Mari. De atunci, din vara plină de speranță a anului 1917, tot ce înseamnă luptă, dârzenie, curaj, înălțare deasupra suferințelor, uitare de sine, avânt și sacrificiu suprem în numele patriei este cuprins în Vrancea, ținut al jertfei și biruinței neamului românesc, catalizator al energiilor ce au condus la Marea Unire din 1 Decembrie 1918.

În acest război au intervenit şi personalităţi locale, ţărani simplii, însă ageri la minte, care au luptat împreună cu neamurile lor pentru a salva pământul străbun: Vasile Chilian, Toma Cotea, Dumitru Pantazică şi Ştefanache Săcăluş.Aceste evenimente au fost amintite şi în "Cronica Vrancei" a cărei autoare este Lelia Pavel: "şi deodată, de Crăciun, a unui Crăciun ascuns, nevăzut parcă, - ca într-un iureş, ca într-un zbucium de furibunzi, infanteriştii germani împânziră satul şi tot malul drept al Putnei, trăgând focuri de armă... De pe coasta Măgurii, din desişurile de pădure, tunurile lor de munte încep să bată malul stâng al apei.Până la 31 decembrie, ofensiva germană ajunsese pe Siret, frontul situându-se de la Brăila la Nămoloasa, pe Putna de la vărsarea ei în Siret până la Vidra şi apoi pe direcţia Găuri - Răcoasa - Soveja"