Economia capitalistă este un sistem economic în care preţul şi produsele depind de legea cererii şi ofertei. Condiţiile funcţionării economei de piaţă sunt:
-piaţa este cadrul general prin care se stabileşte ce, cât şi pentru cine să se producă;
-deciziile economice sunt luate în mod liberal de către indivizi şi firme;
-agenţii economici acţionează într-un regim concurenţial, cu interes de obţinere a profitului maxim;
-formarea liberă a preţurilor pe baza cunoaşterii cererii şi ofertei;
-statul are doar rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei.
În secolul al XX-lea au existat două mari modele ale economiei de piaţă:
1.Modelul neoclasic este caracterizat prin:
-autoreglarea sistemului, statul având o intervenţie minimă în economie;
-forţele pieţei asigură corelaţia necesară sistemului economic, care, datorită raportului cerere-ofertă, va gravita în jurul punctului de echilibru;
-rolul statului constă în asigurarea unei mase monetare în concordanţă cu nivelul producţiei şi necesităţile circulaţiei;
-sistemul economic nu poate fi în echilibru la ocuparea deplină a forţei de muncă, dar ajunge la un punct de echilibru la o anumită rată a şomajului;
-statul trebuie să aibă rol activ în administrarea echilibrului, astfel încât între şomaj şi inflaţie să existe un raport optim în diferite momente.
Între 1945-1973, ţările capitaliste europene au cunoscut importante creşteri economice, fiind afectate însă de crizele petrolului în 1973-1979. Modelul sovietic, adoptat de toate ţările comuniste cu excepţia Iugoslaviei şi Chinei, este cel al economiei dirijate.
Caracteristicile acesteia sunt:
-este etatizată, aproape toate mijloacele de producţie se află în proprietatea statului, resursele fiind alocate prin plan;
-este birocratizată, deoarece dispune de un mare apărat de stat, caracterizat printr-un stil de muncă formalist;
-este ineficientă, deoarece bunurile nu sunt produse în raport cu cererea existentă, ci pe baza planurilor întocmite de birocraţi.
În anii '90, după căderea comunismului, capitalismul se impune în toate ţările lumii. Calea neoliberală de dezvoltare generează creşteri economice mari, dar agravează şi contrastele sociale, precum şi deosebirile dintre ţările bogate şi cele harnice.