Date importante

1917: revoluţia bolşevică.
1919-1944: lovitura de stat si regenţa amiralului Horthy în Ungaria.
1921: ia naştere Partidul Muncitoresc Naţional-Sociaist German (nazist).
1922: instaurarea regimului lui Mussolini în Italia.
1933: căderea Republicii de la Weimar în Germania; dictatura hitleristă.
1935:egile de la Nurnberg privează pe evrei de drepturile lor civice si de naţionalitatea germană.
1938-1944: dictatura regală în România, urmată de dictatura antonesciană.
1939:prăbuşirea republicii în Spania; dictatura franchistă (durează până în 1975).
1942-1945: genocidul evreilor si ţiganilor (soluţia finală).
1948: ONU adoptă Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
1944-1947: instaurarea regimurilor de dictatură comunistă în ţările est-europene controlate de sovietici.
1949: China trece la comunism.
1959: Fidel Castro ia puterea în Cuba si instaurează o dictatură comunistă.
1961: RDG hotărăşte ridicarea Zidului Beriinului.
1968: tentativă de democratizare a Cehoslovaciei; înăbuşirea „Primăverii de la Praga".
1973-1989: dictatura lui Pinochet în Chile.
1975:Conferinţa europeană de a Helsinki destinată promovării Dreptului Omului în Europa de Est.
1979: primele alegeri pentru Parlamentul European prin sufragiu universal.
1989: reprimarea „Primăverii de la Beijing".
1989-1990: răsturnarea regimurilor comuniste si revenirea la democraţie a celor mai multe ţări din Europa de Est.
1990: reunificarea Germaniei; căderea zidului Berlinului.
1990-1992: suprimarea treptată a apartheidului în Africa de Sud.
1991: prăbuşirea Iugoslaviei: dictatura lui Milosevici.
1992: Tratatul de la Maastricht. Lărgirea corpului electoral la cetăţenii Uniunii Europene în fiecare stat semnatar.

Rezumat

Regimuri si idei politice. Dictaturi si democraţii
• În prima jumătate a secolului al XX-lea, democraţiile au pierdut teren în faţa unor regimuri politice dictatoriale sau autoritare. Democratice, la începutul celui de-al doilea război mondial, mai erau SUA si câteva state europene.
• După al doilea război mondial, democraţia a pierdut din nou teren în faţa regimurilor de „democraţie populară" susţinute de sovietici.
• Dictatura a fost regimul favorit al ideologiei fasciste în Italia si Germania si al celei comuniste în Uniunea Sovietică, estul Europei, China, alte ţări asiatice.
• Statul fascist italian a suprimat statul liberal, a organizat societatea pe prin¬cipii corporatiste si a extins intervenţia statului, în Germania, regimul nazist a propovăduit teorii rasiste, în numele cărora a declanşat al doilea război mondial.
• Altă formă de dictatură este teocraţia, care respinge valorile laice si occidentale si propune întemeierea vieţii sociale şi politice pe ideologii religioase.
• Unele dictaturi contemporane sunt pragmatice, scopul lor fiind impunerea unor proiecte de modernizare, de dezvoltare sau de reinstituire a valorilor tradi¬ţionale. Dictaturi din această categorie s-au manifestat în Turcia, Spania, Portugalia, sau în ţări din lumea a treia, unde au evoluat spre regimuri despotice.

Forme de organizare statală
• Principalele forme de guvernământ cotemporane sunt republica si monarhia.
Monarhiile constituţionale sunt exemple de democraţii autentice, pe când unele republici sunt veritabile regimuri autoritare.
• Cele trei mari sisteme de guvernământ sunt: sistemul parlamentar, care funcţionează în Marea Britanie, sistemul prezidenţial, care funcţionează în SUA, si sistemul semiprezidenţial, care funcţionează în Franţa.
Statele în lumea contemporană
• Statele europene au pierdut treptat rolul de lideri mondiali, astfel încât, după al doilea război mondial, lumea a devenit bipolară.
• După prăbuşirea URSS, SUA sunt principala putere a lumii, dar evoluţia economiei mondiale transferă puterea de la state la regiuni economice.
• Deşiţări învinse, Germania si Japonia sunt lideri ai dezvoltării economice si tehnologice. SUA încă sunt pe locul întâi în ierarhia puterilor militare, econo¬mice si culturale.
• Noii poli de putere sunt China, care are un regim politic comunist si unul eco¬nomic capitalist, Rusia, care se democratizează si care rămâne doar o putere militară.

România
• România, la 1900, se afla în plin proces de modernizare.
• Teoria formelor fără fond, aparţinând lui Titu Maiorescu, scotea în evidenţă pre¬luarea fără rezerve a formelor occidentale aiecivilizaţiei occidentale, fără ca ele să funcţioneze în realitatea românească.
• Liberalii au contracarat teoria maioresdană cu teoria „formelor generatoare de fond", adoptând o legislaţie modernă în industrie, agricultură, transport, comerţ, finanţe, învăţământ si armată.
• După 1918, votul universal a modificat substanţialviaţa politică a României.
• Principala forţă politică interbelică a fost Partidul Naţional Liberal, dar au apărut si partide tentate de proiecte totalitare, precum Mişcarea Legionară.
• Sistemul electoral a funcţionat defectuos din cauza absenteismului, a slabei educaţii politice, a inconsecvenţei politicienilor, a subordonării aparatului de stat intereselor politice.
• Regimul comunist a fost instaurat în 1945, având toate caracteristicile unui regim totalitar: represiune politică, economie etatizată, monopartidism.
• După 1989, România a revenit la democraţie, reuşind integrarea în NATO si în Uniunea Europeană.