Date importante
1900: a doua revoluţie industrială bazată pe electricitate si petrol.
1911: începe taylorismul, adică manageriatul ştiinţific, care va permite dublarea pro¬ductivităţii muncii.
1913: apariţia fordismului (stimularea consumului prin acordarea unor salarii mai mari muncitorilor).
1919-1924: hiperinflaţia din Germania. Devalorizarea mărcii este atât de mare, încât germanii preferă trocul.
1922 Conferinţa de la Geneva înlocuia etalonul aur cu etaonul de schimb. Doar anu-mite monede puteau fi convertite în aur.
1929-1933: marea criză economică. Producţia industrială mondială scade la jumătate.
1936: apariţia lucrării lui John Maynard Keynes, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru.
1945: este creată OrganizaţiaNaţiunilor Unite (ONU), care are în structură un Consiliu Economic si Social si o Bancă Internaţională pentru Reconstrucţie si Dezvoltare, nucleul central al Băncii MondiaLe.
1951: este creată Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oţelului (CECO)
1956: începutul epocii postindustriale.
1957: TratatuL de la Roma creează Piaţa Comună.
1959: este creată Asociaţia Europeană de Liber Schimb.
1970: uzinele Toyota pun la punct „toyotismul", o nouă formă de organizare a mun¬cii, ca o alternativă a modelului taylorist-fordist.
1973: primul soc petrolier, începutul recesiunii mondiale.
1979: al doilea soc petrolier, preţul petrolului se dublează.
1999: se introduce moneda europeană unică, euro.
2006: al treiLeaŞoc petrolier.
Rezumat
Globalizarea economiei lumii
• Marile descoperiri geografice pot fi considerate începutul globalizării economiei.
• Olanda, Anglia, Statele Unite ale Americii au deţinut, pe rând, hegemonia economică.
• Mondializarea a cunoscut trei stadii: a) internaţionalizarea; b) transnaţionalizarea; c) globalizarea.
• Globalizarea economiei constă în a) progresul comunicaţiilor; b) unificarea pieţelor; c) ridicarea multinaţionalelor.
• Globalizarea este un proces de creare si dezvoltare a unui sistem infor¬maţional si financiar unic, care îngăduie acces la informaţie si mişcare rapidă a capitalului.
• Europa, prin potenţialul său economic, este principala putere comercială a lumii.
• Principalii rivali sunt India si China, care se anunţă a fi viitoarele motoare ale expansiunii economice asiatice, ameninţând să transforme în victime ale globalizări tocmai pe iniţiatorii ei.
Curente si idei economice: economii dirijate si economii liberale
• Economia capitalistă este guvernată de legea cererii si a ofertei. Firmele si indivizii iau singuri decizii, acţionând într-un cadru concurenţial, în care statul are doar rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei de piaţă.
• În secolul al XX-lea au existat două mari modele ale economiei de piaţă: modelul neoclasic si modelul keynesian.
• Modelul neoclasic contează pe capacitatea de autoreglare a sistemului economic, în timp ce modelul keynesian cere statului să intervină pentru a asigura cetăţenilor săi bunăstarea economică.
• Planificarea, ineficienta, preferinţa pentru industria grea, interesul scăzut pentru industria bunurilor de consum si pentru servicii sunt caracteristicile esenţiale ale economiilor dirijate de stat din ţările comuniste.
Ocupaţii si statute profesionale
• Întreprinzătorul este întruchiparea succesului în lumea contemporană.
• Europa îşi propune să dezvolte o „economie bazată pe cunoaştere, cea mai competitivă si mai dezvoltată din lume".
• Procesul de la Bologna are în vedere crearea unui sistem educativ care să răspundă adecvat cererilor de pe piaţa muncii.
• Cele mai căutate profesii de pe piaţa muncii vor fi în viitorul apropiat: con¬sultant financiar, cercetător medical, inginer-software, chiropractor, inginer de mediu, biochimist, manager de vânzări, epidemiolog, analist de sistem, sportiv.
România
• România era, la începutul secolului al XX-lea, o ţară eminamente agrară, însă reforma agrară din 1921 şiconcurenţa americană de pe piaţa cereale¬lor au ruinat agricultura românească.
• Nici cooperativizarea nu s-a dovedit o soluţie de succes, deoarece a fost re¬alizată împotriva voinţei proprietarilor de teren agricol.
• În prezent, agricultura românească are caracteristicile unei economii de subzistenţa, iar lumea rurală este departe de nivelul de bunăstare european.
• În perioada interbelică, industria a fost încurajată de politica liberală, dar era sub nivelul ţărilor occidentale.
• Regimul comunist a încercat eliminarea decalajului economic, dar a ales o cale greşită, practicând economia de comandă în ramuri industriale neper¬formante.
• În prezent, sfera serviciilor tinde să devină predominantă, iar meseriile apreciate sunt cele din domeniul IT si al vânzărilor.
1900: a doua revoluţie industrială bazată pe electricitate si petrol.
1911: începe taylorismul, adică manageriatul ştiinţific, care va permite dublarea pro¬ductivităţii muncii.
1913: apariţia fordismului (stimularea consumului prin acordarea unor salarii mai mari muncitorilor).
1919-1924: hiperinflaţia din Germania. Devalorizarea mărcii este atât de mare, încât germanii preferă trocul.
1922 Conferinţa de la Geneva înlocuia etalonul aur cu etaonul de schimb. Doar anu-mite monede puteau fi convertite în aur.
1929-1933: marea criză economică. Producţia industrială mondială scade la jumătate.
1936: apariţia lucrării lui John Maynard Keynes, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru.
1945: este creată OrganizaţiaNaţiunilor Unite (ONU), care are în structură un Consiliu Economic si Social si o Bancă Internaţională pentru Reconstrucţie si Dezvoltare, nucleul central al Băncii MondiaLe.
1951: este creată Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oţelului (CECO)
1956: începutul epocii postindustriale.
1957: TratatuL de la Roma creează Piaţa Comună.
1959: este creată Asociaţia Europeană de Liber Schimb.
1970: uzinele Toyota pun la punct „toyotismul", o nouă formă de organizare a mun¬cii, ca o alternativă a modelului taylorist-fordist.
1973: primul soc petrolier, începutul recesiunii mondiale.
1979: al doilea soc petrolier, preţul petrolului se dublează.
1999: se introduce moneda europeană unică, euro.
2006: al treiLeaŞoc petrolier.
Rezumat
Globalizarea economiei lumii
• Marile descoperiri geografice pot fi considerate începutul globalizării economiei.
• Olanda, Anglia, Statele Unite ale Americii au deţinut, pe rând, hegemonia economică.
• Mondializarea a cunoscut trei stadii: a) internaţionalizarea; b) transnaţionalizarea; c) globalizarea.
• Globalizarea economiei constă în a) progresul comunicaţiilor; b) unificarea pieţelor; c) ridicarea multinaţionalelor.
• Globalizarea este un proces de creare si dezvoltare a unui sistem infor¬maţional si financiar unic, care îngăduie acces la informaţie si mişcare rapidă a capitalului.
• Europa, prin potenţialul său economic, este principala putere comercială a lumii.
• Principalii rivali sunt India si China, care se anunţă a fi viitoarele motoare ale expansiunii economice asiatice, ameninţând să transforme în victime ale globalizări tocmai pe iniţiatorii ei.
Curente si idei economice: economii dirijate si economii liberale
• Economia capitalistă este guvernată de legea cererii si a ofertei. Firmele si indivizii iau singuri decizii, acţionând într-un cadru concurenţial, în care statul are doar rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei de piaţă.
• În secolul al XX-lea au existat două mari modele ale economiei de piaţă: modelul neoclasic si modelul keynesian.
• Modelul neoclasic contează pe capacitatea de autoreglare a sistemului economic, în timp ce modelul keynesian cere statului să intervină pentru a asigura cetăţenilor săi bunăstarea economică.
• Planificarea, ineficienta, preferinţa pentru industria grea, interesul scăzut pentru industria bunurilor de consum si pentru servicii sunt caracteristicile esenţiale ale economiilor dirijate de stat din ţările comuniste.
Ocupaţii si statute profesionale
• Întreprinzătorul este întruchiparea succesului în lumea contemporană.
• Europa îşi propune să dezvolte o „economie bazată pe cunoaştere, cea mai competitivă si mai dezvoltată din lume".
• Procesul de la Bologna are în vedere crearea unui sistem educativ care să răspundă adecvat cererilor de pe piaţa muncii.
• Cele mai căutate profesii de pe piaţa muncii vor fi în viitorul apropiat: con¬sultant financiar, cercetător medical, inginer-software, chiropractor, inginer de mediu, biochimist, manager de vânzări, epidemiolog, analist de sistem, sportiv.
România
• România era, la începutul secolului al XX-lea, o ţară eminamente agrară, însă reforma agrară din 1921 şiconcurenţa americană de pe piaţa cereale¬lor au ruinat agricultura românească.
• Nici cooperativizarea nu s-a dovedit o soluţie de succes, deoarece a fost re¬alizată împotriva voinţei proprietarilor de teren agricol.
• În prezent, agricultura românească are caracteristicile unei economii de subzistenţa, iar lumea rurală este departe de nivelul de bunăstare european.
• În perioada interbelică, industria a fost încurajată de politica liberală, dar era sub nivelul ţărilor occidentale.
• Regimul comunist a încercat eliminarea decalajului economic, dar a ales o cale greşită, practicând economia de comandă în ramuri industriale neper¬formante.
• În prezent, sfera serviciilor tinde să devină predominantă, iar meseriile apreciate sunt cele din domeniul IT si al vânzărilor.